Istoria bibliotecii publice din Oradea
Prin dispoziţia din 5 martie 1908, Ministerul instrucţiunii publice a hotărât constituirea unui nucleu al bibliotecii publice orădene din fondul existent al „bibliotecii şcolare comunale", iar pentru consolarea cadrelor didactice s-a prevăzut ca, în continuare, biblioteca să se îngrijească şi de achiziţionarea cărţilor necesare perfecţionării profesionale a acestora. Totuşi, lucrurile s-au mai amânat şi abia la impulsul dat de organizarea la Oradea a unei şedinţe pe tară a Asociaţiei muzeelor si bibliotecilor (8 octombrie 1911), s-a grăbit deschiderea mult doritei biblioteci a oraşului Oradea, la data de 23 septembrie a aceluiaşi an. Astfel, între 8 octombrie 1911 şi 14 septembrie 1912 biblioteca funcţiona pe str. Spiru Haret nr. 3, la etaj (fosta clădire a Gimnaziului de băieţi).
La 20 aprilie 1912 s-a constituit comisia de coordonare a activităţii bibliotecii, compusă din 22 membri în frunte cu primarul Rimler Károly ca preşedinte, dr. Thury Lázló preşedintele senatului şcolar, vicepreşedinte, dr. Adorján Armin, vicepreşedinte al senatului şcolar, referent, Réz Mihály director-supraveghetor şi Bodnár János bibliotecar custode. Primul local al bibliotecii se afla pe strada principală, undeva lângă teatru, şi se compunea din 4 săli închiriate pe 6 ani, cu suma de 1.800 coroane. Noul local, care a rămas acelaşi până în 1915, a fost inaugurat în mod festiv la 14 septembrie 1912, în prezenţa comitelui suprem al comitatului, Hlatky Endre, şi a altor persoane oficiale. In cele trei luni şi jumătate ale anului 1912, biblioteca a fost frecventată de 11.456 cititori, care au citit 11.824 cărţi, ceea ce înseamnă 105 cititori pe zi, cu 109 cărţi împrumutate.
 |
| În actualul sediu al Episcopiei Greco-Catolice a funcţionat biblioteca mai mult de jumătate de veac (1951-2006) |
După o perioadă în care a fost închisă, la începutul lunii septembrie 1914 biblioteca publică a oraşului s-a redeschis, primind în fondurile ei şi cele 2.000 de volume ale Asociaţiei medicilor si farmaciştilor din Oradea.
Între 1915 şi 1920 biblioteca se afla în imobilul situat în str. Iosif Vulcan nr. 5 şi Piaţa Libertăţii nr. 14. În primul trimestru al anului 1915 activitatea instituţiei este deosebit de bogată, în luna iulie sediul se mută în clădirea Rimanóczy, de pe actuala str. Libertăţii, unde dispunea de 4 camere mari spre stradă şi 2 spre curte. În 1916, spaţiul bibliotecii dispunea de o garderobă, o sală de şedinţe, o cameră memorială „Szigligeti”, o sală de lectură pentru maturi, una pentru tineret şi două depozite pentru fondul de carte. Acest fond se ridica la sfârşitul anului 1915 la un total de 13.743 volume, iar la sfârşitul anului următor la 15.831 volume/ Biblioteca primea, prin abonament sau ca drept ce i se cuvenea din calitatea de membră a unor asociaţii care editau publicaţii, un număr de 57 periodice.
De-a lungul timpului numeroase clădiri au găzduit biblioteca, şi astfel, între 1920 şi 1940 aceasta îşi avea sediul pe str. Leontin Sălăjan nr. 3, la parter (actuala clădire în care se află cantina Primăriei Oradea), între decembrie 1940 şi noiembrie 1944 este situată pe str. Avram Iancu nr. 10, iar, între noiembrie 1944 şi august 1949 se găseşte pe str. Eminescu nr. 15.