• Cont utilizator
• Ştiri
• Calendar
• Mass-media
• Revista Familia
• Revista Várad

Istoria bibliotecii publice din Oradea

Biblioteca, în calitatea ei primă de a fi instituţia în care se adună şi se păstrează publicaţii, cărţi şi periodice, are tradiţii foarte vechi la Oradea. În cadrul unor instituţii laice sau ecleziastice ele au continuat să funcţioneze şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul secolului următor, canonicul şi istoricul orădean Karácsonyi János, reorganizând biblioteca capitlului orădean a descoperit că aici se afla biblioteca lui Francisc Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei, răsculat împotriva habsburgilor la 1703.

Unele societăţi culturale şi-au fixat în statute obiectivul înfiinţării unor biblioteci proprii, care aveau însă caracter închis şi în general erau specializate pe anumite domenii.

Ideea bibliotecilor populare a apărut în primăvara lui 1871, când ministrul cultelor a dat o dispoziţie care-i obliga pe întreţinătorii de şcoli să strângă de la fiecare copil înscris până la 2 fi. pe an pentru înfiinţarea şi apoi dezvoltarea bibliotecilor şcolare, urmând ca ele, cu timpul, să devină publice, în patrimoniul şcolii.

În actuala clădire a Liceului Emanuil Gojdu a funcţionat Biblioteca Publică între 8. oct. 1911 şi 14. sep. 1912

Senatul şcolar al Oradiei, întrunit la 21 august 1873, a apreciat că acest lucru este practic imposibil de realizat deoarece copiii nici aşa nu plătesc taxa de înscriere. S-a votat, totuşi, ca 12% din aceste taxe să fie utilizate în folosul construirii de biblioteci. Că în posesia senatului şcolar exista o bibliotecă se poate dovedi cu menţiunea pe care o face custodele senatului, Ioan Stancovici (Jánosházi) cu privire la 6 cărţi împrumutate. Biblioteca avea 582 volume în evidenţă.

Consiliul municipal a discutat chestiunea în şedinţa sa din 14 decembrie 1882 şi a transmis Asociaţiei generale a învăţătorilor din Bihor misiunea de a se ocupa de aspectele concrete ale întemeierii unei biblioteci publice. La 28 decembrie nou constituita bibliotecă şcolară comunală avea în funcţie pe istoricul Hegyesy Márton, care a afiliat-o la Asociaţia istoricilor şi la alte societăţi ştiinţifice, primind publicaţiile editate de acestea