Ion I. C. Brătianu (1864-1927)
Autor: , 24.11.2021 11:03Comemorarea celor 94 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui om politic: Ion I. C. Brătianu (1864-1927)
Biblioteca Județeană “Gheorghe Șincai” Bihor vă propune să ne aducem aminte împreună, cu recunoștință, de una dintre cele mai importante valori ale acestui neam românesc, Ion I. C. Brătianu. O personalitate puternică, un om politic marcant al momentului. A dominat cu pricepere și demnitate politica din România acelui timp istoric. A avut vocaţia nativă de conducător, fiind văzut deseori cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie.
Ion G. Duca scria în memoriile sale că: Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii: „El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale.” I. G. Duca, Portrete şi amintiri, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1932, p. 26-27
Ion G. Duca scria în memoriile sale că: Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii: „El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale.” I. G. Duca, Portrete şi amintiri, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1932, p. 26-27
