Lusiada
Autor: , 28.04.2021 09:18“Tema centrală a Lusiadei, epopeea națională portugheză a lui Camões, este călătoria lui Vasco da Gama din 1498, care a deschis drumul maritim dintre Portugalia și India.
Lusiada
Luís Vaz de Camões
n. cca 1524 (Portugalia), m. 1580
Prima ediție: 1572
Primul editor: Antonio Gõçaluez (Lisabona)
Titlul original: Os Lusíadas
Luís Vaz de Camões
n. cca 1524 (Portugalia), m. 1580
Prima ediție: 1572
Primul editor: Antonio Gõçaluez (Lisabona)
Titlul original: Os Lusíadas
“Tema centrală a Lusiadei, epopeea națională portugheză a lui Camões, este călătoria lui Vasco da Gama din 1498, care a deschis drumul maritim dintre Portugalia și India. Ca om al Renașterii, crescut cu texte clasice grecești și romane, autorul își împănează din belșug povestea cu istorie și legende, giganți, nimfe și certuri ale zeilor din Olimp. Lusiada se bazează însă pe experiența dură de viață a autorului. Tânăr fiind, Camões și-a pierdut un ochi în luptele contra maurilor din Maroc, după care și-a petrecut 17 ani inspectând avanposturile portugheze din India și din Asia de Est.
Fără îndoială, Lusiada nu este ușor de citit, dar versurile sale prolixe trădează o imaginație epică axată pe convingerea că faptul istoric poate fi mai dramatic decât isprăvile eroice romantice. Da Gama este un personaj surprinzător de tern, viclean și rational, supus greșelii și bazându-se mult pe noroc. Camões a fost un om al timpurilor sale; privea călătoriile spre India ca un mijloc de civilizare al barbarilor și l-a îndemnat pe rege să organizeze o cruciadă împotriva Islamului. Totuși, autorul nu era un naiv. Era conștient de ororile înfăptuite sub pretextul răspândirii creștinismului, de corupția născută de imperiu și iluzia cuceririlor eroice. Criticul englez Maurice Bowra a descris Lusiada drept <>” – Reg Grant în “1001 de CĂRȚI de citit într-o viață”, coord. Peter Boxal, București: RAO, 2016, p. 32
„Întîlnim în Lusiada lirismul catifelat al melancoliei, alături de bărbătescul patos patriotic; senzualismul coloritului naturii, alături de vehemența satirei sociale; umbrele diafane ale unei discrete confesiuni, alături de forța imaginației care dă reliefuri dantești figurii lui Adamastor; discursul uman atât de direct al nefericitei Ines de Castro, alături de imaginea grotescă a unei divinități silvane, pictată parcă de mâna lui Caravaggio.”
Ovidiu DrimbaFără îndoială, Lusiada nu este ușor de citit, dar versurile sale prolixe trădează o imaginație epică axată pe convingerea că faptul istoric poate fi mai dramatic decât isprăvile eroice romantice. Da Gama este un personaj surprinzător de tern, viclean și rational, supus greșelii și bazându-se mult pe noroc. Camões a fost un om al timpurilor sale; privea călătoriile spre India ca un mijloc de civilizare al barbarilor și l-a îndemnat pe rege să organizeze o cruciadă împotriva Islamului. Totuși, autorul nu era un naiv. Era conștient de ororile înfăptuite sub pretextul răspândirii creștinismului, de corupția născută de imperiu și iluzia cuceririlor eroice. Criticul englez Maurice Bowra a descris Lusiada drept <>” – Reg Grant în “1001 de CĂRȚI de citit într-o viață”, coord. Peter Boxal, București: RAO, 2016, p. 32
„Întîlnim în Lusiada lirismul catifelat al melancoliei, alături de bărbătescul patos patriotic; senzualismul coloritului naturii, alături de vehemența satirei sociale; umbrele diafane ale unei discrete confesiuni, alături de forța imaginației care dă reliefuri dantești figurii lui Adamastor; discursul uman atât de direct al nefericitei Ines de Castro, alături de imaginea grotescă a unei divinități silvane, pictată parcă de mâna lui Caravaggio.”
